papagali ara buffon

Papagalii ara buffon sunt deseori ignorati, fiind considerati destul de anosti, in comparatie cu alte pasari cu culori mai vii. Sunt in majoritate verzi si au pete frontale rosii. Se deosebesc de ara militarosi cu aspect similar prin culoarea lor verde-galbui sau verde-masliniu mai pala, precum si prin marime. Papagalii ara buffon au marimi intre 75 si 87 cm si sunt printre cei mai mari dintre papagalii ara, cu capetele si ciocuri masive.
Pielea facila a pasarilor este alba cu linii cu pene negre, iar fata lor este foarte excesiva, rosind cand pasarile sunt agitate. Au cozi lungi si conice, iar partea inferioara a aripilor este aurie. Partea superioara a penelor de zbor este albastra.
Pasarile - numele lor latin este Ara ambigua-sunt cunoscute si sub numele de marele ara verde si sunt ariginare din America de Sud si Centrala. Exista doua suspecii:
- A.a.ambigua, intalniti in America Centrala
- A.a. guayaquilensis, intalniti in Ecuador. Ciocurile acestor pasari sunt mai mici decat ale altor buffon si au o coloratie verzuie pe partea inferioara a penelor de zbor si a cozii.
In salbaticie, papagalii buffon sunt intalniti in paduri umedede ses, paduri de foioase si paduri din zone submontate, unde se hranesc mai mult cu fructe, nuci si flori, culese mai ales din bolta padurii. In Ecuador, populatia de papagali este periclitata din cauza distrugerii habitatului si a fost redusa la aproximativ 100 de indivizi. Isi fac cuiburi in scorburi, in special in copacii mari cu lemn moale si zboara in perechi sau grupuri familiare mici.
Papagalii ara nu traiesc in general la fel de mult ca cei cacadu, dar buffon-ii pot trai pana la 50 de ani. Papagalii ara tineri, hraniti cu mana, sunt foarte adaptabili si pot fi adoptati cu usurinta de multi oameni.
Papagalii ara sunt in general pasari de casa excelente, mai ales cei zambila si buffon, desi unii au tendinta de a deveni reci. Pot fi foarte galagiosi si distructivi, dar sunt preferati pentru spectacole si dresura pentru scamatorii. Desi unii vorbesc, au o capacitate de imitare limitata.
Papagalii buffon sunt in numar mic in captivitate. Sunt deosebit de neastamparati, jucausi si le place sa rontaie. Trebuie sa li se asigure tot timpul jucarii, bucati de lemn sau crengi din arbori netoxici. Pasarile tinere trebuie obisnuite cu multi oameni si expuse la o varietate de situatii, cum ar fi colivii noi, jucarii, vizite la veterinar, joaca cu prietenii stapanului, sa li se taie aripile si ghearele etc., pentru a se evita teama de situatii noi.

Hranirea
Toti papagalii ara au nevoie de foarta multa energie. O mare parte a hranei lor naturale, si mai ales nucile de palmier, este bogata in uleiuri si calorii.
Trebuie hraniti cu o dieta preparata (granulata sau extrudata), suplimentata cu fructe si legume proaspete zilnic, pentru a adauga varietate si pentru dezvoltarea psihica. Trebuie sa primeasca aproximativ ź ceasca de dieta preparata si ź ceasca de fructe si legume proapete. Dati-le cinci sau sase nuci ca delicatesc: fructele nucului negru, nucului pecan, nucului macadamian, migdalele, si alunele reprezinta niste alegeri bune. Arahidele sunt deseori contaminate cu mucegai si trebuie deschise ca sa fie verificate, inainte sa fie date pasarii. Nucile braziliene sunt favoritele papagalilor buffon, dar si ele sunt deseori contaminate. Trebuie oferite si cantitati mici de seminte, tot ca delicatese,in special drept recompensa pentru un comportament bun.
Sunt dificil de hranit cu mana de la o varsta foarte mica. Au nevoie de o dieta bogata in grasimi si le prind bine si proteinele suplimentare, mai ales cand sunt foarte tineri. Pentru cresterea nivelului de proteine si grasimi trebuie adaugata o cantitate mica de unt de arahide sau seminte de floarea soarelui.

Ingrijirea
Baia sau dusul sunt vitale pentru mentinerea unui penaj bun si a starii bune a pielii. Pasarile pot fi stropite si apoi lasate sa se usuce intr-o camera calda, la soare, sau sa fie uscate cu grija cu un uscator de par. Un mod ideal de a spala papagalii ara este sa-i pui intr-o lolivie afara, sa-i stropesti cu furtunul si apoi sa-i lasi sa se usuce la soare.
Papagalii ara sunt zburatoare foarte puternice. Cea mai mare parte a penelor principale de zbor (cele 10 pene aflate cel mai aproape de varful aripii) trebuie taiate, ca sa fie impiedicate sa zboare. Taiati numai atat cat pasarea sa poata plana spre podea.

Colivia
Ara sunt foarte activi si trebuie sa li se asigure cea mai mare colivie pe care o permit spatiul si bugetul. Colivia trebuie sa ofere atata spatiu incat pasarea sa-si poata intinde aripile fara sa atinga marginile ei (anvergura aripilor este de aproximativ 1 metru), altfel poate aparea atrofierea muschilor, ceea ce ar duce la incapacitatea de zbor. Exemplu de marime corecta pentru o colivie suspendata pentru papagali ara mari este 1,8 X 1,8 X 3 metri, desi daca sunt mai mari e si mai bine. Coliviile trebuie suspendate la proximativ un metru deasupra solului. Coliviile pentru papagalii ara mari trebuie construite din sarma tare, care sa reziste la rontait. Pot fi necesare si lanturi cu zale, pentru perechile care rup coliviile din sarma sudata. Multi papagali se pricep si la deschiderea usitelor coliviei, asa ca pot fi necesare usite cu incuietori sau zavoare de siguranta.
Ideal ar fi ca papagalii ara de casa sa aiba si o colivie mai mare afara, pentru bai si miscare.

Imperecherea
Papagalii ara buffon nu se imperecheaa in mod regulat in captivitate. Pasarea devine matura pe la cinci-sapte ani, iar varsta de inmultire dureaza pana la aproximativ 30-35 de ani.
Sezonul de imperechere este de obicei primavara si inceputul verii, desi unele perechi se pot inmulti tot timpul anului. De obicei clocesc 2-4 oua, dar uneori si mai multe. Perioada medie de incubatie este de 25,5 zile (23-27 zile). In timpul sezonului de imperechere, pentru stimularea reproducerii, in dieta pot fi adaugate semninte cu continut mare de grasimi, cum ar fi cele de floarea soarelui. Proprietarii care nu au experienta in hranirea cu mana, trebuie sa permita parintilor sa-si hraneasca puii in primele cateva saptamani.

Cutia-cuibar
Cutiile de lemn orizontale mari (aproximativ 40 X40 X 90 sau 120 cm) sunt aceeptate bine de papagalii ara mari, dar unii vor cloci mai bine intr-o cutie verticala de lemn (aproximativ 40 X 40 X 90). Pot fi folosite butoaie de metal, plastice sau lemn. Papagalilor ara trebuie sa li se asigure suficient material de rontait. Un culcus excelent pentru cuib ar fi tatasul de pin.
In perioada de imperechere, trebuie sa se aiba in vedere zgomotul si distanta fata de vecini. Masculii ara nu au un caracter agresiv. Femelele buffon sunt de obicei mai agresive decat masculii.

Boli frecvente
Boala dilatarii proventriculare (Boala distructiva a papagalilor ara)

◦Smulsul penelor
◦Tumoarea mucoasei si cloacale
◦Infectii bacteriene, virale si datorate ciupercilor
◦Mestecarea penelor de zbor si din coada, de catre tineri
◦Sindromul ghearei contractate, la pui
◦Malformatii ale ciocului, la pui
◦Pancreatite
◦Alegeri, mai ales la cacadu
◦Boli ale rinichilor-guta
◦Otravire cu toxine sau metale grele.